Everybody Hurts

Ne certam.

Ne impacam.

Iar in 5 minute uitam totul.

In ultimele zile a fost o atmosfera...aiurea. Uneori nu stiu ce se intampla si devin atat de confuza, incat nici cea mai rabdatoare persoana nu poate sa discute cu mine. Trebuie sa invat ca nu sunt singura persoana cu toane. Si chiar daca, intr-o zi nu ma simt bine, sa accept o gluma cu zambetul pe buze, fara sa fac o mare drama din asta. Altfel risc sa pierd tot. Iar cea mai mare teama a mea e sa pierd ceea ce iubesc...

Profesoara mea de franceza avea dreptate. Sa iti construiesti toata viata pe doar un stalp care sa te sustina e cel mai prostesc lucru pe care poti sa-l faci! Ce se intampla atunci cand pilonul se prauseste? Cazi si tu cu el? Trebuie mereu sa ai variante dintre care sa alegi, oameni care sa te sustina, sa ai si alte activitati pe langa slujba ta, un esec sa nu te doboare pentru ca mai ai si alti stalpi pe care sa-i lasi sa iti sustina greutatea.

E greu sa gasesc un echilibru, dar trebuie sa o fac. Pentru ca simt ca o iau razna si simt ca uneori ii indepartez pe cei dragi. Si, Doamne, ce se intampla? Ce sa fac? Cum sa fac sa iasa totul cum trebuie? Pentru ca nu vreau sa pierd unul din "stalpii" care a sustinut 4 ani si ceva din viata mea...