Mi-am revenit...putin. M-am lovit de zidul dur al realitatii si m-am dezmeticit. Insa, cu toate acestea, inca nu-mi pot controla gandurile. Si poate va trece mult timp pana cand voi reusi sa imi impun ce sa gandesc, sa selectez din gandurile mele doar ceea ce e bine. Sau, poate, o sa fac cum am facut azi: o sa-mi indrept atentia spre un lucru nou. Un alt tip de tentatie, foarte asemanatoare cu prima.
...
In ultima vreme parca nu ma pot abtine! Vad un baiat pe strada si incep sa-mi pun diverse intrebari. "Oare el s-ar comporta ca L.?", "Oare pe el l-as iubi mai mult decat pe prietenul meu?" Siiii, intrebarea de 1000 de puncte: "De ce ma atrage mai mult decat L.???"
De ce?
De ce ma uit in alta parte, cand am tot ce-mi doresc chiar langa mine?
De ce mai sunt multi altii care fac la fel ca mine, sau chiar cad prada tentatiilor?
De ce avem o minte atat de bolnava care ne joaca feste mereu si ne testeaza?
Uneori am impresia ca nu pot avea incredere in mine, in gandurile mele, in dorintele mele. Am impresia ca singura care e pe cale sa ma tradeze sunt eu insami. Din cauza mintii mele care se joaca ruleta ruseasca, punand in joc relatia mea cu L.
Sunt o idioata, nu?
Cineva sa ma opreasca inainte sa innebunesc. Sau inainte sa fac vreun gest necugetat si sa cad prada tentatiilor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu