Mama m-a invatat sa nu regret nimic din ceea ce fac, indiferent daca e bine sau nu.
Si sincer, chiar nu am regrete. Stiu ca sunt oameni pe lumea asta care ma accepta asa cum sunt, stiu ca sunt unii care incearca sa ma schimbe, si sunt ok cu asta, m-am obisnuit.
Pana la urma, cine ma place, ma place asa cum sunt, nu?
Totusi, ma simt...aiurea. Asta se intampla daca gura mea o ia inaintea capului! Ar trebui sa invat sa gandesc inainte sa vorbesc. Pentru ca nu de multe ori in viata mea am intrat in belele tocmai din cauza ca vorbeam aiurea.
Dupa cum am scris mai sus, nu regret ce am spus. Dar...imi pare rau ca sunt lipsita de tact. Ca nu incerc sa fiu mai...nici nu stiu cum ar trebui sa fiu. Mai diplomata? Mai tacuta? Habar nu am. Cert e ca mereu o dau in bara cand vine vorba de comunicare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu