Uneori simt ca lucrurile din viata mea nu-si au rostul, ca nu sunt corelate intre ele. Si chiar daca sunt total diferite unele fata de altele, eu simt ca nu pot trai fara ele.
Postliceala, facultatea, modulul, workshop-urile, toate isi au locul lor special in viata mea si mi-e atat de greu sa renunt chiar si numai la o "piesa" din puzzle-ul meu zilnic. Simt ca fara unul din aceste lucruri, ramane un loc gol in viata mea, pe care nu stiu cum pot sa-l umplu.
Iar acum, ma aflu la rascruce. Sa aleg sa fac ceea ce din totdeauna mi-am dorit, sau sa urmez fagasul pe care au luat-o lucrurile acum 1 an? Sa renunt la ceva, ca sa obtin altceva mai bun, sau sa nu schimb nimic? Sunt intrebari la care inca nu pot sa raspund, si probabil nu voi putea face asta prea curand. Insa daca nu gasesc un raspuns, voi pierde atatea oportunitati!
Iar daca renunt, chiar si numai la un lucru, voi simti ca mi-am pierdut timpul aiurea. Sa stergi cu buretele un an si jumatate e greu. Sa uiti ca ai existat ca persoana in acel loc, sa pleci din locul in care te-ai simtit bine si la care te-ai dus cu drag...e dureros.
Insa timpul trece tic-tac tic-tac, iar eu trebuie sa ma hotarasc. Pentru ca mi-am dat seama ca nu pot avea tot...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu