Dupa ce toata saptamana am facut ca trenu' pentru ca nu am avut deloc timp liber, acum pot in sfarsit sa respir.
Insa totusi, ma simt frustrata. Frustrata ca nu am reusit sa le fac pe toate, frustrata pentru ca simt ca in continuare nu voi avea timp sa le fac pe toate, frustrata ca imi sta mereu gandul in alta parte.
Stiu ca mai am timp destul, dar in continuare ma simt de parca zilele ar fi bagate-n sac. Si atunci tind sa grabesc lucrurile. Si sa ma enervez, desigur.
Mi se aprinde flama cam repede, stiu. Iar o data ce ma enervez, spun numai lucruri tampite, sau injur, sau ii insult pe cei care ma enerveaza. Nu ar trebui sa fac asa, dar cand trebuie sa stai zi de zi printre niste oameni care nu judeca logic, ti se cam pune pata. Mai ales atunci cand cei din jurul tau se si comporta ca niste idioti!
In fine...nu vreau sa ma mai gandesc la asta, ca ma enervez iar.
...Uneori mi-as dori sa nu am colegi. Toate lucrurile ar parea mai usoare, daca as fi singura, sau inconjurata doar de un numar mic de persoane. Pentru ca atunci e mai usor sa stabilesti anumite treburi administrative si nu te mai certi cu nimeni.
Sau, cel putin, mi-as dori ca (,) colegii sa semene mai mult cu mine. Sa le placa scoala, sa invete, nu sa isi doreasca mereu sa chiuleasca sau sa se grabeasca cu programarea examenelor si sa ne dea la toti programul peste cap.
Imi va fi greu sa ma calmez si sa uit ce ma supara. Parca acel lucru insignifiant mi s-a lipit de creier si ma bazaie la intervale regulate de timp. De parca doar asta ar fi important. De parca nu mai am si alte lucruri la care sa ma gandesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu