Luni...

 

Am o stare foarte ciudata azi. Am fost toata ziua hiperactiva, si poate prea entuziasmata, avand in vedere incidentele de ieri.

Dar uneori nu ma pot abtine. Cand vad ceva, cand imi sunt facute complimente, cand cineva imi arata ca are incredere in cunostiintele mele, pur si simplu mi se umfla inima in piept de bucurie. Pentru ca stiu ca, poate doar pentru o secunda, cineva s-a uitat dincolo de aparente. Si a vazut ca pot fi si inteligenta, si buna la suflet, si devotata, si matura.

Aparentele inseala? Poate. Momentan ma bucur de faptul ca mai sunt oameni care vad si dincolo de imagine.

Insa nu stiu daca voi mai avea saptamana aceasta o zi mai buna ca cea de azi. O fi luni, o fi vant si frig, dar eu ma simt bine. Si nu, nu i se datoreaza acest fapt lui pentru ca si-a cerut scuze! Mai sunt si altii care ma pot face sa zambesc si sa ma simt bine, fara niciun pic de efort. 

Cum a fost, de exemplu, profesorul meu de la Economia Comertului, care prin faptul ca m-a ales sa merg in Germania semestrul viitor m-am facut sa ma simt inteligenta, sa simt ca am facut ceva bine in sfarsit, si ca nu sunt chiar atat de inutila precum ma credeam.

Poate ca uneori complimentele primite de la iubit, familie si prieteni nu au un impact atat de puternic asupra noastra, cum au acelea pe care nici nu le asteptam!